Ce este EN 1317?

EN 1317 este o normă europeană emisă în 1998, care definește procedurile comune de testare și certificare pentru sistemele de reținere la drumuri. Capitolul 5 din Normă prevede obligativitatea marcajului ”CE” pentru toate țările-membre UE începând cu ianuarie 2011.

Este important de subliniat că EN 1317 nu precizează ce tip de parapete ar trebui utilizate într-o situație sau alta, dar precizează la ce test trebuie supus un produs pentru a fi inclus într-o anumită clasă de performanță și care sunt nivelurile de siguranță (ASI, THIV etc.) și clasele de performanță (pe baza diferiților parametri).

Ce este un sistem de reținere la drumuri?

Sistemele de reținere la drumuri sunt produse din construcții, conform Regulamentului Produselor din Construcții CPR 305/2011 și, prin urmare, trebuie să fie certificate CE. Regulamentul UE este menit să simplifice și să clarifice cadrul normativ pentru producătorii sau comercianții de produs sub numele său, pentru introducerea pe piață. Obiectivul principal al CPR este eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului pentru a garanta libera circulație a produselor din construcții în UE și pe piețele comune, din cauza standardelor de produs și de testare diferite, a proceselor de aprobare și a documentelor de conformitate emise de diferitele state membre. Elementul cheie în acest sens sunt Standardul Armonizat al Produsului și Documentele Europene de Evaluare. Statele membre ale UE nu introduc legi naționale care să inhibe libera circulație a produselor pentru construcții și nu vor specifica alte metode decât cele menționate în standardele armonizate pentru a determina performanțele pentru caracteristicile esențiale. Standardele armonizate sunt stabilite de organismele europene de standardizare CEN cu implicarea părților interesate.

Capitolele principale ale EN 1317

EN 1317-1: Terminologie și criterii generale pentru metodele de încercare,

EN 1317-2: Clase de eficiență, teste de impact, criterii de absorbție, și metode de încercare pentru parapete de siguranță,

EN 1317-3: Clase de performanță, criterii de acceptare a testelor de impact și metode de încercare pentru pernele de impact,

ENV 1317-4: Clase de performanță, criterii de acceptare a testelor de impact și metode de testare pentru terminale și tranziții ale parapetelor de siguranță,

EN 1317-5: Cerințe de produs și evaluarea conformității pentru sistemele de reținere a vehiculelor.

Niveluri de protecție, tipuri și parametri ai coliziunilor cu parapetul

Nivelurile de protecție ale parapetelor de siguranță trebuie să fie conforme cu următoarele cerințe:

Rezultatele testului de impact

Rezultatele testelor de impact sunt în principal indicele de severitate a impactului (ASI) și viteza teoretică a impactului frontal (THIV) măsurate prin test cu autoturism (TB11) și lățimea de lucru (Wm), care este distanța laterală maximă dintre orice parte a parapetului pe partea de trafic nedeformată și poziția dinamică maximă a oricărei părți a parapetului. Testele cu vehicule grele măsoară, de asemenea, intruziunea vehiculului (VIm).

Indicele de severitate a impactului (ASI)

Nivelul de severitate a impactului A oferă un nivel mai mare de siguranță pentru ocupantul unei mașini ce a părăsit drumul, decât nivelul B și nivelul B mai mare decât nivelul C.

Niveluri ale lățimii de lucru normalizate (Wn)

Lățimea de lucru (Wm) este distanța laterală maximă dintre orice parte a parapetului pe partea de trafic nedeformată și poziția dinamică maximă a oricărei părți a parapetului. Dacă caroseria vehiculului se deformează în jurul sistemului de reținere a vehiculului, astfel încât acesta din urmă nu poate fi utilizat în scopul măsurării lățimii de lucru, poziția laterală maximă a oricărei părți a vehiculului se ia ca alternativă.

Niveluri de intruziune normalizată a vehiculului

Intruziunea (VIm) a unui vehiculul greu marfar (HGV) este poziția sa laterală dinamică maximă din partea nedeformată de trafic a parapetului. Indicele VIm al unui autobuz este poziția sa laterală dinamică maximă

Caseta de ieșire CEN

Vehiculul de încercare trebuie să părăsească parapetul de siguranță după impact, astfel încât calea roții să nu traverseze o linie paralelă cu fața de trafic inițială a sistemului, la o distanță A plus lățimea vehiculului, plus 16 % din lungimea vehiculului la o distanță B față de ultimul punct P (și anume cel mai apropiat de capătul parapetului) unde ultima dintre roțile vehiculului re-traversează linia inițială a feței de trafic a parapetului după impactul inițial.

1 = Pass
2 = Fail
3 = Wheel tracks
4 = Extent of exit box
5 = A + width of vehicle + 16% of length of vehicle
6 = Initial traffic face of the roadside safety barrier
7 = Point P
8 = Deflected form of roadside safety barrier

E simplu

Nu este atât de dificil pe cât pare.